Ce facem după moarte? Nimeni nu stie precis. Unii spun ca murim si atât, alţii că ne reîncarnăm, alţii că ne transformăm iar alţii că ajungem în rai sau în iad în funcţie de cât de buni sau răi am fost în viaţa asta.
Ceea ce mi se pare mie foarte interesant este această separare radicală între rai şi iad. Lumea pământeană este bipolară - bine şi rău, pozitiv şi negativ, sus şi jos, cald şi rece, nord şi sud etc. În filozofia chineză această polaritate este descrisă ca Yin şi Yang - cele două elemente complementare şi opuse ale întregului. În orice există atât Yin cât şi Yang, chiar dacă în proporţii diferite. Yin şi Yang interacţionează în mod constant.
Cum ne vom descurca noi, pământeni învăţaţi cu o lume bipolară, în faţa absolutului? Putem percepe binele fără rău sau răul fără bine? În principiu se poate. Fiecare cred că a trăit momente de beatitudine, clipe în care s-a simţit "în al 9lea cer" şi momente grele, clipe în care s-a simţit "ca dracu". "S-a simţit"/simţim este ceea ce mă face să cred că putem percepe Yin în absenţa Yang sau Yang în absenţa Yin. Totuşi, cel puţin aici, în lumea noastră bipolară, ştim sau intuim ceea ce simţim tocmai datorită unei experienţe anterioare de sens opus. Mai mult decât atât, nu putem menţine la nesfârşit o aceeaşi stare. Adică, chiar şi beatitudinea, dacă s-ar prelungi suficient de mult ne-ar transforma în nişte legume, e drept unele care afişează un zâmbet minunat pe chip dar tot legume am fi. Pe termen lung noi, bipezii, bipolarii, avem nevoie atât de Yin cât şi de Yang. Cum ne vom descurca noi în faţa veşniciei?
